Un pescuit de nota 10

Sfarsit de octombrie, cer senin, timp bunicel, la ora 12 la pranz si vant tare sunt cateva din ingredientele unei dupa-amieze de duminca petrecuta la pescuit. Un pescuit dupa care tanjesc de mult timp si speranta din suflet a fost amplificata exponential cu trecerea zilelor in care nu am putut merge la pescuit.

Drumul spre Mures este condimentat cu un telefon de la Adelin, Razvan si Nica din Arad, care se intorceau dezamagiti de la Dunare, neputand sa pescuiasca din cauza vantului.  Faceau misto de faptul ca un timisoarean nu poate sa stie cele mai bune locuri de salau pe Mures, in timp ce ei vor da lovitura ca si mari cunoscatori de locuri secrete.

Am ajuns pe malul apei, pregatirea echipamentului si a barcii durand aproximativ 30 de minute de transbordari de echipament din masina in barca cu mare viteza pentru ca ziua se scurtase si mai aveam de pescuit aproximativ 4 ore. Sunt atent sa nu uit nimic pe mal pentru ca orice lucru uitat pe mal, orice amanunt neglijat poate compromite pescuitul. Culoarea apei nu-mi inspira incredere pentru ca mi s-a parut prea limpede si nu stiam cu ce naluci si ce culori sa incep. Pun la intamplare un grub verde glitter, lansez si am o muscatura imediat. Intep, mulinez, pestele se duce in aval si dupa aproximativ 5-6 secunde se dezgata. Cu toate acestea mi-am dat seama ca a fost un salau mare. Vorbesc singur vreo 2 minute si ma gandesc ce am gresit. Poate n-am intepat suficient de puternic, poate a fost frana prea slaba?!  Aici intervine norocul si inspiratia pescarului. Depinde cu ce peste te intalnesti, daca ai frana prea slaba, pestele se poate dezgata, respetiv daca ai frana stransa prea tare si dai peste un peste prea mare peste 5-6 kg se poate rupe firul din intepatura. Zis si facut. Strang frana si arunc in directia opusa. Am muscatura, intep ceva mare si se dezgata dupa o secunda. Ma uit la carlig, era putin indreptat. Imi dau seama ca sunt un mare ghionionist pentru ca pe Mures foarte rar se intampla sa ai doua lanseuri cu doua muscaturi consecutive. Incerc sa ma calmez si mai pescuiesc o ora in acelasi loc fara sa ma intrebe nimeni ce caut acolo. Apoi ma mut in alte locuri si pescuiesc ca in fantana. Cum ma gandeam eu asa lung ca nu am facut totul cel mai bine la cele doua atacuri ratate am o muscatura care am simtit-o pana in inima. A urmat un drill de vreo 20 de minute cu dute-vino de cate 30-40 de metri. Spre ghionionul meu firul intra in apa intr-un singur loc, ceea ce-mi confirma faptul ca firul trecea pe sub apa printr-o structura. Dupa vreo 10 minute mi-am dat seama ca n –o sa pot scoate pestele de acolo. Am mai tras de el si el de mine vreo 10 minute sperand intr-o minune, dar ceea ce trebuia sa se intample s-a intamplat. S-a rupt firul langa jig. N-am putut sa apreciez ce peste a fost: somn sau salau mare. Din nou mi-a venit sa omor pe cineva si m-am gandit ca toate necazurile acestea le am din cauza prietenilor aradeni si a urarilor lor.

Tai bucata de fir roasa, pun inaintas si leg o guma castigatoare pe care am neglijat-o mai multa vreme. Arunc de cateva ori: nimic. Devin depresiv, gandurile mi se amesteca, pe mal se tot schimbau trupele de pescari de feeder care mai prindeau: cate un scobarel, cate o mrenuca, erau fericiti, se distrau bine. Deodata am un atac putenic si din starea letargica am trecut la lupta la baioneta. Intep, urmeaza o minune de drill de vreo 10 minute cu scuturaturi din cap, cu plecari de 10-15 metri, cu treceri milimetrice pe langa ancora barcii. In prima faza am crezut ca este somn pentru ca nu venea deloc spre suprafata. In finalul drillului am vazut o frumusete de salau care abia a incaput in mincioc. N-am putut sa ridic minciocul in barca decat cu doua maini, apucandu-l ca pe o oala cu sarmale. Ma uit in sus, multumesc divinitatii. Ies la mal, cantaresc, aproape 11 kg. Ca de obicei atunci cand am nevoie de aparatul foto constat ca mi l-a rechizitionat fiica mea. Im vine o idee. Imi cer iertare lui Dumnezeu pentru ceea ce urma sa fac. Il sun pe Adelin care facea un pescuit neinspirat si necastigator la veo 20 de km distanta. Sun. Raspunde. Ce-i? spune el. Ai aparat foto la tine? Il intreb eu. Da. raspunde el. Vi sa imi faci o poza? Poza la ce? Un salau, 11 kg. In ce loc? Ala singurul pe care-l stiu eu… Nu cred!!! Sa crezi! Inchide. Am mustrari de constiinta ca le-am otravit sufletul si stiam ca o sa sune inapoi. Suna in zece minute, stabilim locul de intalnire. Le arat pestele. Il admira in liniste. Adelin face cateva poze iar Nica si Razvan cred ca mai bine imi faceau cadou o mulineta decat sa-si spurce aparatele foto cu un salau adevarat prins de un timisoarean pe Mures in Arad. In fine. Ne strangem mainile, ne despartim. Doresc sa-i multumesc lui Razvan pentru cuvintele frumoase si pentru obiectivitatea din povestirea lui. Lui Adelin ii multumesc pentru poze si lui Nica pentru gandurile bune.

Concluzia zilei: un pescuit de nota 10…pentru mine.

Si un salau de 11 … kilograme

6 Comments

    Felicitari Silviu! Si pentru noi pescuitul tau e de nota 10 pentru ca putem admira un asemenea trofeu!

  • Mda… un salau care pune lucrurile in perspectiva !
    Sunt sigur ca la asa ceva visam toti.

    Bravo,frumoasa captura!

  • multumiri mai ceva ca la OScar
    mai bine sa-ti multumeasca ei ca au vazut asa piesa:))
    glumesc
    felicitari
    ++10

  • Pacat de peste, merita niste fotografii mai faine.
    Data viitoare promit ca tu vei fi in spatele aparatului foto si eu o sa trag de lanseta! :-)))))

  • Multumesc,data viitoare o sa vorbesc cu salaul ala, stii tu care, sa-ti mai rupa o unghie si sa-ti ascunda sapca din nou!

  • felicitari…o poveste frumoasa…..astept si altele….

Leave a Reply