Noiembrie, Aventuri pe Dunare

Sâmbătă, sfârşit de noiembrie, plecam din Bucureşti cu noaptea în cap, eu (Liviu) şi Mihăiţă. La ora plecării a inceput o ploaie de toamna marunta şi rece . Ploaia ne-a însoţit aproape tot drumul pe autostrada, lucru care pe mine mă dezamăgea şi mă făcea neîncrezător în şansele mele, ştiind că în urmă cu o săptămână soarele autostrăzii încălzea atmosfera, făcând pescuitul o adevărată placere. Mihăiţă, prietenul meu, un fel de “Mike Iaconelli” al pescuitului pe Dunăre, încearcă să mă încurajeze, spunându-mi că niciodată pescuitul nu este la fel pe Dunăre, dar oricând poţi avea şansa să dobori un nou record! Ajunşi la fata locului, pregătim barca şi motorul, ne aranjam sculele şi ……. şi ploaia se opreşte! Ok, speranţele mele încep să reapară şi intrăm pe apa chitiţi să încingem o partidă de şalău pe cinste Lansete Heavy, jiguri 21-50 grame, plastice 8-11cm.

Ne deplasăm în zona unui anafor şi încercăm să ne ancoram în amonte de acesta, dar curentul puternic din acea zonă nu ne-a permis acest lucru. Ne lăsăm în curent cu tot cu ancora (10kg) şi în cele din urma reuşim să ne ancoram. În zonă mai erau două bărci intrate înaintea noastră ce reuşiseră sa prindă 2-3 şalăi model “la kil”. Eu pescuiesc cu o bila 28 grame, Mihăiţă ceva mai “light”: 21 grame, sabot.

Timp de o oră nu am avut nici un atac. Asa că hotărâm să schimbăm locul. Mergem în aval 200 metri într-o zonă unde anaforul se termina. Pe mal destul de multi baboieri în căutarea “mârlitei”. Ne ancoram la circa 50 metri de mal, oarecum in fata unui baboier ce pescuia la o bateria de lansete … vreo 10 la număr . Lansez paralel cu malul în ideea că baboierul are lansetele aruncate aproape de mal (cel puţin asa am crezut ştiind ca majoritatea în zonă pescuiesc lângă mal pe un prag ce cade de la 2-8 metri) , dar….dintr-o dată “pescarul sportiv” sare ca din puşcă, cu mana dreaptă înţeapă puternic la o lanseta, cu mana stângă înţeapă cu aceeaşi forţă la o a doua lansetă şi mirat, uitându-se în zare, nu înţelege ce se întâmplă ?!! Ca să înţeleagă ii explic eu: “Cred că v-am agăţat eu! Mă scuzaţi! ”. El: “Păi da domnule eu unde să mai pescuiesc ?!”. Ca să nu îmi stric ziua explicându-i ce este şi ce nu este regulamentar în pescuitul sportiv, ridicăm ancora şi ne deplasam mai în aval în fata unui desiş de boscheti unde, cu siguranţă, nu pescuia nimeni, decât poate un scafandru!

Ancorăm. Lansez, bila ajunge pe fund, mulinez, firul se tensionează …. înţep! Vibraţie puternica … în cele din urmă constat că am agăţat ceva! Din boscheti apar trei localnici: “Alo…domnu’ …. mi-ai agăţat şirul”. Scoatem ancora şi plecăm! Mai încercăm câteva locuri dar fără a avea nicio prezentare.

Ne întoarcem în primul anafor. Nu mai era nici o barca în zona, asa ca am reuşit să ne ancoram în mijlocul anaforului chiar în zona vârtejului pe o apa de 10-12 metri. După nici 10 minute am prima prezentare. Înţep şi reuşesc să scot un şalău punctabil. Mihăiţă reuşeşte şi el să prindă pe o alta direcţie doi şalăi punctabili. Timpul trece şi prezentările nu s-au mai repetat … se tăiase! Oare nu mai era şalăul in zona? Răspunsul avea să vina destul de repede: atac … coada tăiata la shad … atac….coada tăiata la shad. Clar! Ştiuca era prezentă în zonă. Lansare … ciocan … fir moale! ”Iar a tăiat stiuca” mormăia Mihăiţă. Lansez şi eu … înţep … peste în jigg … drill … aduc la suprafaţă o stiuca de 50-60 cm … minciog lipsă … gripul ascuns bine în geanta … o lumânare şi scapă! Asta este: nu întotdeauna pescarul învinge! Mihăiţă: ”Liviu mai ai curaj sa dai fără struna?”. Eu: “Da! Am venit sa pescuiesc şalău!”. Continuăm pescuitul. Refac montura şi pun un jig de 40 grame pentru a-l tine cit mai mult pe fundul apei în curent, în speranţa că un şalău ce se hrăneşte în zona îl va ataca. Un lanseu, doua, trei şi … super ciocan … înţep … lanseta se încovoaie … începe drilul … venea spre suprafaţă greu……Mihăiţă: “Tot ştiucă? ”. “Nu. E şalău … nu dă din cap … e mare … şalău e sigur!”. În cele din urmă apare la suprafaţă. În timpul drilului şalăul meu se transformase în ştiucă?! Reuşesc să o scot … 78 cm … cu chiu cu vai … emoţii … cu strâns de muşchi ascunşi! Fotograful Mihăiţă îmi face şi mie o poză, pentru a imortaliza ştiuco-şalăul şi bineînţeles pescarul!

.

În cele din urma nu am mai reuşit sa prindem nimic. La apus am plecat cu speranţa ca data viitoare o sa mergem la stiuca şi o sa prindem şalău!. Fir întins!

Liviu Voicu | Crează-ţi insigna

1 Comment

    Faina, stiuca!
    Eu cand sunt pe teren necunoscut, bag on metru de fluoro-n fata, Liviule 😛

Leave a Reply