Cupa Ligii 2010 – Destindere si voie buna

Cupa Ligii 2010, desfăşurată pe acumularea Gostilele, s-a vrut si chiar s-a reuşit in proporţie de 100%, o cupa a prieteniei, a unei atmosfere de voie buna, organizata cu mare atentie de membri lotului national 2010, cu sponsori generosi ce au facut posibila premierea pana la locul 10 si a inca 3 cmmc pentru fiecare specie.
Din partea CPR au participat la Cupa Ligii 2010: Stefan Dinu, Marius Paul, Liviu Voicu, Ionut Stefan si a sustinut desfasurarea competitiei Lucian Constantin „Gyorg”.

Dupa fluierul de start m-am oprit in zona liniilor de inalta tensiune unde am insistat circa 10 minute, dar fara nicio prezentare. Dinu a pescuit si el in aceeasi zona , fara a avea atacuri, … a nu pardon … atacuri erau … din ce in ce mai puternice si concentrate asupra cuirasatului rosu de catre forte galbejite si cu ochii oblici … ce veneau in valuri, valuri.

Ionut prins in atmosfera prieteneasca nu isi revine si vasleste toata ziua fara sa puncteze in final. Aleg sa pescuiesc in zona digului din fata administratiei reusind sa prind 4 salai din care doar doi de masura. Ştefan reîntregeşte flota alaturindu-se in incercarea de a nimici salaul in zona digului scufundat, iar in cele din urma reuseste sa inpuste 6 salai, dar doar 3 punctabili.
Melculbeat face cunostinta cu aproape intreaga suprafata a zonei de concurs, pescuind aproape in toate zonele cu potential ce se desfasurau pe ecranul sonarului, in final prinzand 2 salai punctabili.

In drum spre locul de masurare am descoperit o structura nu foarte mare, de maxim 1 metru patrat. Mai avand doar 20 minute inainte de final, ma opresc sondez zona cu jigul si reusesc sa aduc la barca inca un salau punctabil.

CLASAMENTUL FINAL al Cupei Ligii 2010 arata astfel:
1. Ion DUMITRU – 660 cm
2. Sabin BUZATU – 488 cm
3. Alexandru SPIAC – 367 cm
4. Sever GROSU – 328 cm
5. Andrei DUMITRU – 323 cm
6. Ştefan DINU – 141 cm
7. Costin MARUNTELU – 140 cm
8. Rares BOERIU – 138 cm
9. Liviu VOICU – 136 cm
10. Gabi ZAMFIR – 132 cm
11. Radu VLASIU – 129 cm
12. Robert BOANTA – 123 cm
13. Marius PAUL – 114 cm
14. Radu PROTOPOPESCU – 93 cm
15. Adrian BAZAC – 50 cm
16. Victor CRISTOIU – 45 cm
17. Cristi POPESCU – 25 cm
Mircea POPESCU – 25 cm
18. Adrian CENUȘĂ
Cosmin VARA
Cristi PATRU
Cristian CATICHI
Florin PETCU
Ionut STEFAN
Marian NICOLAI
Mihai BOBOCEA

CEA MAI MARE CAPTURA:
Marius PAUL – şalău: 67 cm
Adrian BAZAC – ştiucă: 50 cm
Rares BOERIU – biban: 27 cm


A fost o competitie degajata in care cei mai noi in fenomen au avut de invatat. Totul s-a terminat cu bine prin grija baietilor din lotul national, toata lumea prezenta a fost invitata la o bere si un gratar, unde nu s-a mai tinut cont de Master, Open, Particulari.

S-au legat noi prietenii, s-au facut dezvaluiri cu privire la giugelele si tehnicile secrete, ne-am bucurat de premiile oferite de sponsori si ne-am simtit intr-adevar ca intr-o familie a celor cu aceiasi pasiune: pescuitul la rapitor.
In final colegul nostru Marius Paul „Melculbeat” castigatorul CMMC cu un salau de 67cm :

,ne va impartasi cateva impresii din aceasta competitie:

„Aş începe prin a menţiona că am fost plăcut impresionat de atmosfera concursului, care nu a avut nici măcar un gram din încărcătura şi încrâncenarea concursurilor din Campionatul Naţional de Spinning, mai ales după cele petrecute la ultima etapa din cadrul turneului open. Toată lumea a fost prietenoasă, deschisă şi cu chef de distracţie. De asemenea, dar nu în ultimul rând, aş vrea să mentionez ca organizarea a fost excelentă din toate punctele de vedere.
Despre prezenţa mea la acest concurs pot spune că a fost una accidentală sau că cel puţin nu era în plan. Dar cu câteva zile înainte de concurs am fost sunat de Ştefan care m-a întrebat dacă particip la concurs, iar răspunsul meu a fost negativ. Însă, după numai o oră de la prima conversaţie, l-am sunat zicându-i să mă treacă pe listă. Motivele refuzului meu a fost faptul ca nu mai pescuisem pe locaţia respectivă, timp de antrenament nu mai era, deci urma să mă duc câine surd la vânătoare. În fine, am decis că voi participa şi aşa am ajuns vineri seara pe baltă, unde am lăsat barca, urmând ca a doua zi să revin pentru concurs.
Sâmbătă dimineaţă, după ce s-au încheiat formalităţile de rigoare, am intrat pe apă cu acelaşi vid de idei pe care îl avusesem şi până atunci. Neştiind nici măcar din vorbe care ar fi locurile cu peşte, am decis că voi explora structurile mai interesante pe care le voi vedea cu ajutorul sonarului. Si astfel, prima oprire a fost la 30 de metri de locul de start, loc din care am plecat destul de repede din lipsă de activitate. Dimineaţă aflasem de la colegul meu Liviu că una din zonele pe care s-ar găsi şalăul ar fi cea de sub linia de înalta tensiune, dar neştiind exact locul, am inceput tatonarea pe lângă stâlpul aflat in apă, zonele de pe mijlocul bălţii fiind deja ocupate. Pe primul loc de lângă stâlp, pe care m-am oprit, am avut prezentare de la al doilea lanseu, fapt de m-a determinat să stau mai mult decât cele zece minute alocate fiecărui loc. Următorul lanseu s-a soldat cu un şalău punctabil scăpat lângă barca ca doar de aia aveam minciog, să-l ţin închis. Am rezolvat problema cu minciogul si imediat am avut o prezentare foarte anemică că nici nu-mi venea să înţep, noroc cu reflexul. Am înţepat şi imediat mi-am dat seama că bine am făcut deoarece peştele şi-a trădat dimensiunile încă din timpul drilului. De data asta cu minciogul pregătit l-am pus în barcă fără probleme şi apoi direct pe agrafă deoarece nu mai era cazul să-l masor să văd dacă corespunde. Tot în acelaşi loc am mai avut un atac abia perceptibil care în momentul înţepării s-a soldat cu firul mişcându-se unduitor în bătaia vântului deoarece nu mai avea nălucă. După încă jumătate de oră în care nu am mai sesizat nici un fel de activitate în acel loc, am plecat la locul de măsurare pentru ca apoi sa pot căuta liniştit alte locuri cu peşte. Rezultatul a fost şaizeci şi şapte de centimetri de şalău, peşte cu care am şi câştigat premiul pentru cea mai mare captură. Până în ultima oră înainte de finalul concursului am incercat fără rezultat o mulţime de locuri, dar fără rezultat. În ultima oră am zis să încerc şi zona din jurul călugărului de la mijlocul bălţii deşi toţi cei care încercaseră dimineaţă se mutaseră de acolo. În primele cinci minute am avut două atacuri care m-au determinat să insist. Astfel am reuşit să mai scot un şalău punctabil şi doi nepunctabili. În acelaşi loc am reuşit sa mai scap un şalau apropiat ca mărime de cel cu care am luat premiul pentru cea mai mare captură, doar el stie cum a reuşit să sară din minciog.
Ca şi echipament am folosit aceleaşi scule pe care le folosesc de aproximativ cinci ani şi care nu m-au dezamăgit niciodată. Deci, pot să spun doar atât: daiwa rules. Deşi am avut în barcă absolut toate tipurile de năluci, din motive de comoditate am preferat să folosesc doar shad-uri şi grub-uri armate cu jig-uri de la trei grame până la nouă grame.
Cam aşa s-au desfăşurat „ostilităţile” pentru mine în ziua de sâmbătă:

Vreau sa le multumesc colegilor şi în mod special lui Ionuţ care l-a rugămintea mea, pentru că nu aveam în ce să păstrez potenţialele capturi de biban, mi-a adus un juvelnic a carui singură modalitate de fixare pe barcă era o ţepuşă. Noroc că nu am ştiut exact în care compartiment trebuia înfiptă.
În încheiere nu pot decât să mă repet spunând ca organizarea a fost foarte bună si sponsorii la înălţime.”

Leave a Reply