Pe Dunare la avat – Liviu Voicu

Prima zi din luna Octombrie, aflat la tara cu unele treburi, undeva pe malul Dunarii, imi rezerv si ceva timp pentru o partida de pescuit.
In jurul pranzului plec spre locul unde imi propusesem sa pescuiesc. Un loc destul de greu accesibil chiar si pe jos! Dupa un drum cu masina de cativa kilometri, ajung intr-o zona de lastaris in care nu mai puteai sa inaintezi cu masina. Asa ca am continuat pe jos drumul prin desisul de tufe pana am reusit sa ajung la apa.
Locul in care ajunsesem era o plaja de nisip ce ma inspira mai mult la o baie, dar cum apa era destul de rece, am continuat sa merg pana am reusit sa ajung intr-un loc cu mici anafoare, unde avatul isi desconspirase prezenta, prin atacuri fulgeratoare in bancul de obleti ce se aflau la apa mai calda din mal.
Imi pregatesc lanseta, lansez, recuperez, lansez si bang…..ciudat simteam ca la capatul firului este peste dar totusi parca nu era avat! Venea incet pe fundul apei, fara a incerca sa scape.

Era un salau, ce a intrat pe vobler in timp ce mulinam in cea mai mare viteza, pentru a pacali avatul. Bun asa…deci salaul e in zona! Asa ca trec pe jig, continui in jur de 2 ore sa perii fundul apei in zona, fara nici un rezultat.
Cateva plescaituri in amonte, imi aduc aminte de ce venisem in zona, schimb si trec din nou pe vobler dar de aceasta data lansand in amonte si recuperand in mare viteza spre aval.


In urmatoarea ora reusesc sa mai prind doi avati frumosi si cativa mai mici dar care nu punctau nici macar la impresia artistica.
Asa a mai trecut o zi frumoasa si insorita de toamna pe Dunare.
Fir intins!

Liviu Voicu | Crează-ţi insigna

2 Comments

    nice day.. nice story!
    felicitari pt capturi

  • Multumesc Vlad, intradevar o zi superba!

Leave a Reply